Înțelegerea împuternicirii: definiție, exemple și sinonime

Împuternicirea este un verb care înseamnă a da cuiva autoritatea sau puterea de a face ceva sau a-i permite să ia decizii și să ia măsuri. Se poate referi, de asemenea, la actul de a oferi cuiva capacitatea de a face ceva sau de a atinge un obiectiv.

Exemple:

* Noua politică își propune să împuternicească lucrătorii din prima linie să ia decizii și să ia măsuri fără a fi nevoie să treacă prin mai multe straturi de management.
* Programul de formare este conceput pentru a oferi angajaților abilitățile și cunoștințele de care au nevoie pentru a reuși în rolurile lor.
* Inițiativa guvernului de a oferi educație gratuită tuturor copiilor are ca scop împuternicirea acestora pentru a-și atinge întregul potențial și a întrerupe ciclul sărăciei. .

Sinonime: a permite, a autoriza, a da putere, a acorda autoritate, a întări, a amplifica, a spori.

Antonime: a deza putere, a slăbi, a restrânge, a limita, a împiedica, a constrânge.