Înțelegerea și evitarea supraîngrijirii în asistența medicală
Îngrijirea excesivă este un termen folosit în contextul asistenței medicale pentru a descrie tratamentul sau intervenția medicală excesivă sau inutilă. De asemenea, se poate referi la actul de a oferi mai multă îngrijire decât ceea ce este necesar sau adecvat pentru starea pacientului.
Îngrijirea excesivă poate apărea din mai multe motive, inclusiv:
1. Teama de malpraxis: Furnizorii de servicii medicale pot ezita să se abată de la protocoalele sau standardele de îngrijire stabilite, chiar dacă nu sunt în interesul pacientului, din teama de a fi dați în judecată pentru malpraxis.
2. Așteptările pacienților: unii pacienți pot avea așteptări nerealiste cu privire la ceea ce poate obține un tratament medical și pot face presiuni pe furnizorii lor de asistență medicală pentru a oferi îngrijiri mai agresive sau extinse decât este necesar.
3. Lipsa de comunicare: Comunicarea slabă între furnizorii de servicii medicale, pacienți și familii poate duce la neînțelegeri cu privire la nivelul adecvat de îngrijire necesar.
4. Frica de eșec: Furnizorii de asistență medicală pot ezita să încerce noi abordări sau tratamente care se află în afara zonei lor de confort, din teama de a nu eșua pacientul.
5. Diagnosticare greșită: Îngrijirea excesivă poate apărea atunci când un pacient este diagnosticat greșit cu o afecțiune mai gravă decât are de fapt, ceea ce duce la un tratament inutil.
6. Suprautilizarea resurselor: Supraîngrijirea poate duce, de asemenea, la suprautilizarea resurselor medicale, cum ar fi spitalizările, procedurile și testele, care pot fi costisitoare și ar putea să nu ofere niciun beneficiu pacientului.
Îngrijirea excesivă poate avea consecințe negative pentru pacienți, inclusiv risc crescut de complicații, evenimente adverse și infecții asociate asistenței medicale. De asemenea, poate duce la cheltuieli inutile și la utilizarea resurselor, care pot contribui la costurile ridicate ale asistenței medicale.
Pentru a evita îngrijirea excesivă, furnizorii de asistență medicală ar trebui să se concentreze pe furnizarea de îngrijiri bazate pe dovezi, care este adaptată nevoilor individuale ale fiecărui pacient. De asemenea, ar trebui să comunice deschis și onest cu pacienții și familiile cu privire la nivelul adecvat de îngrijire necesar și să fie dispuși să conteste cererile de tratament inutile sau excesive. În plus, sistemele de asistență medicală ar trebui să lucreze pentru a reduce variațiile inutile în practica medicală și pentru a promova utilizarea celor mai bune practici și linii directoare.