Înțelegerea amiraldismului: o poziție teologică asupra alegerii și mântuirii

Amiraldismul este o poziție teologică numită după susținătorul său, pastorul și teologul reformat francez, Moses Amyraldus (1596-1664). Este cunoscut și sub numele de amiraldianism sau doctrina „ofertei bine intenționate”.

Amiraldismul este o formă de teologie calvină care încearcă să împace doctrina alegerii cu ideea unei oferte universale de mântuire. Amyraldus a susținut că, deși Dumnezeu i-a ales pe unii pentru mântuire, El face, de asemenea, o ofertă autentică de mântuire tuturor oamenilor, indiferent de statutul lor electoral. Aceasta înseamnă că mesajul Evangheliei nu este numai pentru cei aleși, ci și pentru toți oamenii.

Principiile cheie ale amiraldismului sunt:

1. Alegerea nu determină conținutul mesajului Evangheliei. Mesajul Evangheliei este același pentru toți oamenii, atât aleși, cât și nealeși.
2. Oferta de mântuire a lui Dumnezeu este autentică și sinceră pentru toți oamenii, indiferent de statutul lor electoral.
3. Credința în Hristos nu este o condiție a alegerii, ci mai degrabă un rezultat al alegerii.
4. Chemarea la pocăință și credință este universală, adresată tuturor oamenilor.
5. Harul lui Dumnezeu este extins asupra tuturor oamenilor, indiferent de statutul lor electoral.

Amiraldismul a fost influent în teologia reformată, în special în tradiția reformată olandeză. Cu toate acestea, a fost, de asemenea, supusă criticilor și controverselor, unii acuzând-o că subminează doctrina alegerii și suveranitatea lui Dumnezeu.