Înțelegerea antinomianismului: o poziție teologică care respinge Legea lui Dumnezeu

Antinomianismul este o poziție teologică care susține că legea lui Dumnezeu, în special cele zece porunci, nu este obligatorie pentru creștini. Această credință se bazează pe ideea că mântuirea este un dar gratuit al harului și că respectarea legii nu poate câștiga sau contribui la îndreptățirea cuiva în fața lui Dumnezeu.

Termenul „antinomian” provine din cuvintele grecești „anti”, care înseamnă „împotriva” și „nomos”, adică „lege”. Prin urmare, antinomianismul poate fi înțeles ca fiind „împotriva legii” sau „nelegiuirea”. Cu toate acestea, a câștigat o importanță deosebită în timpul Reformei, când unii teologi protestanți au susținut că legea lui Dumnezeu nu mai era relevantă pentru credincioșii în Isus Hristos. Ei credeau că legea era aplicabilă numai Israelului din Vechiul Testament și că creștinii nu sunt legați de poruncile sale.

Criticii antinomianismului susțin că această poziție este în contradicție cu învățăturile Noului Testament, care subliniază importanța ascultării de voința lui Dumnezeu și de nevoia ca credincioșii să trăiască conform poruncilor Lui. Ei subliniază, de asemenea, că legea lui Dumnezeu nu este doar o listă de reguli și reglementări, ci mai degrabă o reflectare a caracterului lui Dumnezeu și un ghid pentru a trăi o viață corectă din punct de vedere moral.

În rezumat, antinomianismul este o poziție teologică care respinge natura obligatorie a lui Dumnezeu. legea lui Dumnezeu asupra creștinilor, bazată pe credința că mântuirea este un dar gratuit al harului și că respectarea legii nu poate câștiga sau contribui la îndreptățirea cuiva în fața lui Dumnezeu.