Înțelegerea antropopatiei: Atribuirea calităților umane entităților non-umane

Antropopatia este un termen folosit în diverse domenii, cum ar fi psihologia, filozofia și literatura pentru a descrie atribuirea de calități sau caracteristici umane unor entități non-umane, cum ar fi obiecte, animale sau fenomene naturale. Aceasta poate include personificarea obiectelor neînsuflețite, oferirea de emoții sau intenții asemănătoare oamenilor animalelor sau descrierea evenimentelor naturale ca și cum ar fi motivate de dorințe sau intenții umane.

Termenul „antropopatie” este derivat din cuvintele grecești „anthropo-” (însemnând „ uman”) și „-pathia” (însemnând „suferință” sau „boală”). A fost folosit pentru prima dată în engleză la sfârșitul secolului al XVII-lea pentru a descrie tendința oamenilor de a atribui emoțiile și experiențele umane unor entități non-umane.

Antropopatia poate fi văzută în diferite forme, cum ar fi:

1. Personificare: oferirea de calități sau caracteristici asemănătoare omului unor entități non-umane, cum ar fi obiecte sau animale. De exemplu, descriind un copac drept „fericit” sau „trist” pe baza aspectului sau stării sale.
2. Animalizare: atribuirea emoțiilor sau intențiilor umane animalelor, cum ar fi descrierea unui câine drept „furios” sau „gelos”.
3. Naturalizare: descrierea evenimentelor naturale ca și cum ar fi motivate de dorințe sau intenții umane, cum ar fi a spune că o furtună este „furiosă” sau „răzbunătoare”. poate adăuga profunzime și sens narațiunii. Cu toate acestea, poate fi văzută și ca o formă de proiecție, în care oamenii își atribuie propriile emoții și experiențe unor entități non-umane fără a lua în considerare natura sau caracteristicile lor reale.