Înțelegerea arhitecturii RESTful și a principiilor sale cheie

Restful (Representational State Transfer) este un stil arhitectural pentru proiectarea aplicațiilor în rețea. Accentuează utilizarea resurselor, care sunt identificate prin URI și manipularea acelor resurse folosind un set fix de operațiuni.

Într-un sistem odihnitor, resursele sunt de obicei reprezentate ca resurse HTTP, cum ar fi pagini HTML, obiecte JSON sau documente XML . Clientul și serverul comunică folosind metode HTTP (cum ar fi GET, POST, PUT și DELETE) pentru a prelua, crea, actualiza și șterge resurse.

Unele principii cheie ale arhitecturii RESTful includ:

1. Bazat pe resurse: fiecare resursă este identificată printr-un identificator unic, cum ar fi un URI.
2. Arhitectura client-server: clientul și serverul sunt separate, clientul făcând cereri către server pentru a prelua sau modifica resurse.
3. Apatrid: serverul nu menține nicio informație despre starea clientului. Fiecare cerere conține toate informațiile necesare pentru a finaliza cererea.
4. Cacheable: Răspunsurile pot fi stocate în cache de către client pentru a reduce numărul de solicitări făcute către server.
5. Interfață uniformă: este utilizată o interfață uniformă pentru toate resursele, inclusiv metodele HTTP și codurile de răspuns.
6. Sistem stratificat: Arhitectura este concepută ca un sistem stratificat, fiecare strat construindu-se deasupra celui precedent.
7. Cod la cerere (opțional): unele sisteme pot include cod la cerere, în care serverul generează cod din mers pentru a efectua anumite sarcini. Arhitectura

RESTful este utilizată pe scară largă în dezvoltarea web și stă la baza multor servicii web, inclusiv a celor construite folosind Protocolul HTTP.