Înțelegerea articulațiilor sinartrodiale: tipuri și funcții

Articulațiile sinartrodiale sunt articulații în care oasele sunt conectate printr-un țesut conjunctiv fibros numit disc articular. Acest tip de articulație se găsește în craniu, unde oasele sunt ținute împreună printr-o serie de discuri mici, plate, care permit o mișcare limitată.

Exemplele de articulații sinartrodiale includ:

1. Articulații cranio-faciale: Aceste articulații conectează oasele craniului între ele și permit mișcări ușoare ale capului și feței.
2. Articulația temporomandibulară (ATM): Această articulație conectează osul maxilarului de craniu și permite mișcarea maxilarului inferior în timpul mușcăturii și mestecării.
3. Articulația sacroiliacă: Această articulație conectează sacrul de osul ilion din pelvis și permite mișcări ușoare ale coloanei vertebrale.
4. Simfiza pubiană: Această articulație conectează cele două oase pubiene din partea din față a pelvisului și permite mișcarea pelvisului în timpul nașterii.

Articulațiile sinartrodiale sunt caracterizate de lipsa cartilajului și a unui țesut conjunctiv fibros numit disc articular care conectează oasele. Aceste articulații permit o mișcare limitată, dar nu au aceeași gamă de mișcare ca articulațiile diartrodiale, care sunt articulații sinoviale cu o suprafață de cartilaj.