Înțelegerea atingerii în dreptul medieval

În contextul legii, „atins” sau „atainder” se referă la un tip de sentință sau pedeapsă care a fost folosită în Anglia medievală și în alte sisteme juridice. Era o formă de pedeapsă penală care implica pierderea proprietății și a drepturilor, precum și pierderea statutului social și a privilegiilor.

Atingerea era de obicei impusă persoanelor care au comis infracțiuni grave, cum ar fi trădarea, crima sau crima. Când cineva era atins, se considera că și-a pierdut pământurile, titlurile și alte posesiuni în fața coroanei. Ei ar fi, de asemenea, supuși închisorii, alungarii sau chiar morții.

Conceptul de obținere a fost bazat pe ideea că anumite crime erau atât de odioase încât meritau nu numai pedepse, ci și pierderea tuturor drepturilor și privilegiilor. Prin atingerea cuiva, guvernul le-ar putea confisca proprietățile și le-ar putea folosi pentru a compensa victimele sau pentru a finanța proiecte publice. De asemenea, a fost văzută ca o modalitate de a îndepărta indivizii periculoși din societate și de a proteja comunitatea.

Achitarea a fost folosită în Anglia până în secolul al XIX-lea, când a fost abolită ca parte a unui efort mai amplu de reformare a sistemului de justiție penală. Astăzi, conceptul este în mare parte învechit, deși unii juriști încă îl studiază ca pe un fenomen istoric.