Înțelegerea cererilor reconvenționale în procese

Cererea reconvențională este un răspuns juridic dat de un pârât într-un proces, în care pârâtul susține că reclamantul a săvârșit o abatere sau o încălcare a obligațiilor care a contribuit la situația care a condus la proces. Cu alte cuvinte, pârâtul susține că reclamantul nu este în întregime nevinovat și că propriile acțiuni sau omisiuni au cauzat sau au contribuit, de asemenea, la prejudiciul sau prejudiciul pentru care reclamantul solicită despăgubiri.

De exemplu, într-un caz de vătămare corporală, pârâtul ar putea depune o cerere reconvențională susținând că reclamantul a fost parțial responsabil pentru accidentul care le-a cauzat rănile sau că reclamantul nu a luat o grijă rezonabilă pentru a preveni propriile răni. Cererea reconvențională a pârâtului ar fi apoi luată în considerare de către instanță împreună cu cererea inițială a reclamantului.

Cererile reconvenționale pot fi fie afirmative, fie negative. O cerere reconvențională afirmativă este aceea în care pârâtul pretinde că are un drept sau o cerere separată împotriva reclamantului, cum ar fi o încălcare a contractului sau o vătămare separată. O cerere reconvențională negativă, pe de altă parte, este aceea în care pârâtul pur și simplu neagă afirmațiile reclamantului și nu susține nicio pretenție juridică separată.

Este important de reținut că pârâtul trebuie să își prezinte cererile reconvenționale într-un anumit interval de timp, de obicei în termen același interval de timp ca și procesul inițial. În cazul în care pârâtul nu își depune cererile reconvenționale în acest termen, i se poate interzice ulterior să facă acest lucru.