Înțelegerea controlului excesiv: Efectele psihologice ale suprimarii propriilor dorințe
Supracontrolul este un termen folosit în psihologie pentru a descrie o situație în care comportamentul sau gândurile unui individ sunt controlate excesiv de factori externi, cum ar fi normele, așteptările sau regulile societății. De asemenea, se poate referi la o stare de autocritică excesivă sau perfecționist, care poate duce la sentimente de anxietate, stres și scăderea bunăstării.
În esență, supracontrolul se referă la tendința de a-și suprima propriile dorințe, impulsuri și emoții. pentru a se conforma standardelor sau aşteptărilor externe. Acest lucru se poate manifesta în diferite moduri, cum ar fi:
1. Suprimarea creativității și a autoexprimării: indivizii supracontrolați se pot simți constrânși de normele și așteptările societății, ceea ce îi determină să-și suprima propriile înclinații artistice sau creative.
2. Perfecționism: nevoia de perfecțiune poate duce la supracontrol, deoarece indivizii se pot simți obligați să atingă standarde nerealist de înalte, ceea ce duce la creșterea stresului și a anxietății.
3. Frica de eșec: frica de eșec poate determina supracontrolul persoanelor pentru a evita să își asume riscuri sau să încerce lucruri noi, din teama de a nu îndeplini așteptările sau de a face greșeli.
4. Autocritică: Supracontrolul indivizilor poate fi excesiv de autocritic, evaluându-se constant pe ei înșiși în raport cu standardele externe și jucându-se ca fiind inadecvați sau viciați.
5. Dificultate cu spontaneitatea: Supracontrolul poate face ca indivizii să fie dificil să se angajeze în activități sau comportamente spontane, deoarece se pot simți constrânși de nevoia de a se conforma așteptărilor externe.
6. Evitarea emoțiilor: Supracontrolul indivizilor poate evita să-și exprime emoțiile sau nevoile, din teama de a fi judecați sau respinși de alții.
7. Dificultate cu schimbarea: Supracontrolul poate face ca indivizii să fie dificil să se adapteze la schimbări sau situații noi, deoarece pot fi prea atașați de rutinele și așteptările stabilite.
8. Anxietate și stres crescute: Supracontrolul poate duce la creșterea anxietății și a stresului, deoarece persoanele se pot simți în mod constant judecați și evaluați de către ceilalți.
9. Scăderea bunăstării: Supracontrolul poate duce la scăderea bunăstării, deoarece indivizii își pot suprima propriile nevoi și dorințe pentru a se conforma așteptărilor externe.
10. Dificultate cu relațiile: supracontrolul poate face dificil pentru indivizi să formeze relații sănătoase, intime, deoarece aceștia se pot lupta cu vulnerabilitatea și deschiderea.
Este important de reținut că supracontrolul nu este același lucru cu autocontrolul, care se referă la capacitatea de a-și regla propriul comportament și impulsuri într-un mod sănătos și adaptativ. Supracontrolul este un model dezadaptativ de comportament care poate duce la consecințe negative pentru bunăstarea mentală și emoțională a unui individ.
Apreciez
Nu apreciez
Raportați o eroare de conținut
Share
