Înțelegerea disfuncției postdiastolice: cauze, simptome și opțiuni de tratament

Postdiastolic se referă la perioada de timp după faza diastolică a bătăilor inimii. Faza diastolică este perioada în care mușchiul inimii este relaxat și ventriculii se umplu cu sânge. După această fază, ventriculii se contractă din nou, pompând sângele din inimă și în sistemul circulator. Această contracție se numește contracție postdiastolică.

Într-o bătăi normale ale inimii, contracția postdiastolice începe imediat după faza diastolică și durează până la începerea următoarei bătăi ale inimii. În acest timp, ventriculii se contractă și pompează sângele din inimă, menținând fluxul de sânge prin sistemul circulator.

Disfuncția postdiastolică se referă la anomalii ale contracției postdiastolice a mușchiului inimii. Acest lucru poate fi cauzat de o varietate de factori, inclusiv cardiomiopatie, boala coronariană și insuficiența cardiacă. Disfuncția postdiastolică poate duce la scăderea debitului cardiac, care poate provoca simptome precum oboseală, dificultăți de respirație și umflarea picioarelor și picioarelor.