Înțelegerea dismorfofobiei: simptome, cauze și opțiuni de tratament
Dismorfofobia este un tip de tulburare de anxietate în care o persoană devine preocupată de un defect sau defect perceput în aspectul său. Acest lucru poate duce la suferință semnificativă, afectarea funcționării zilnice și comportamente repetitive menite să reducă defectele percepute.
Persoanele cu dismorfofobie se pot concentra excesiv asupra defectelor lor percepute, cum ar fi acneea, cicatricile sau forma corpului și se pot implica în comportamente compulsive precum îngrijirea. sau alegerea pielii pentru a încerca să corecteze sau să ascundă defectul. De asemenea, pot evita situațiile sociale sau activitățile în care se simt conștienți de aspectul lor.
Dismorfofobia este adesea asociată cu alte afecțiuni de sănătate mintală, cum ar fi tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC), tulburarea dismorfică corporală (BDD) și tulburarea de anxietate socială. Tratamentul pentru dismorfofobie implică de obicei o combinație de terapie cognitiv-comportamentală (CBT) și medicamente.
Care sunt simptomele dismorfofobiei?
Simptomele dismorfofobiei pot varia în severitate și frecvență, dar pot include:
Preocuparea excesivă pentru un defect sau defect perceput. aspectul... Comportamente repetitive, cum ar fi îngrijirea sau culesul pielii, care vizează corectarea sau ascunderea defectului perceput... Evitarea situațiilor sau activităților sociale în care este probabil să apară conștiința de sine despre aspectul cuiva... Suferință semnificativă sau afectare a funcționării zilnice din cauza defectului perceput... Gânduri sau compulsii intruzive legate de defectul perceput…Dificultatea de a arunca sau de a arunca articolele care sunt percepute ca având o potențială utilizare în corectarea defectului…Căutarea în mod repetat de reasigurare de la ceilalți cu privire la aspectul cuiva…Evitarea oglinzilor sau a altor suprafețe reflectorizante…Simți de conștient sau jenă de apariția cuiva în situații sociale… Care este cauza exactă de fobie? a dismorfofobiei nu este pe deplin înțeleasă, dar se crede că este o interacțiune complexă a factorilor genetici, de mediu și psihologici. Unii factori posibili care contribuie includ:
Genetica: Persoanele cu antecedente familiale de tulburări de anxietate sau TOC pot fi mai susceptibile la dezvoltarea dismorfofobiei.
Chimia creierului: dezechilibrele neurotransmițătorilor precum serotonina și dopamina pot contribui la dezvoltarea dismorfofobiei.
Experiențe din copilărie: evenimente traumatice , cum ar fi hărțuirea sau tachinarea, pot crește riscul de a dezvolta dismorfofobie mai târziu în viață.
Factori sociali și culturali: standardele societății de frumusețe și portretele media ale perfecțiunii fizice pot contribui la sentimente de inadecvare și pot alimenta preocuparea pentru defectele percepute.
Trăsături de personalitate: indivizi cu anumite trăsături de personalitate, cum ar fi perfecționismul sau stima de sine scăzută, pot fi mai predispuse la dezvoltarea dismorfofobiei.
Cum este tratată dismorfofobia?
Tratamentul pentru dismorfofobie implică de obicei o combinație de terapie cognitiv-comportamentală (CBT) și medicamente. Scopul tratamentului este de a ajuta persoanele cu dismorfofobie să învețe să-și gestioneze anxietatea și să-și reducă preocuparea față de defectele percepute.
Terapia cognitiv-comportamentală (TCC): CBT îi ajută pe indivizi să identifice și să provoace modele de gândire și comportamente negative asociate cu dismorfofobie. Tehnicile utilizate în CBT pot include:
Prevenirea expunerii și a răspunsului (ERP): Aceasta implică expunerea treptat a indivizilor la situații care le declanșează anxietatea, învățându-i în același timp tehnici pentru a-și gestiona anxietatea fără a se implica în comportamente compulsive.
Restructurare cognitivă: Aceasta îi ajută pe indivizi să identifice și să provoace. modele de gândire distorsionate sau inutile legate de defectele lor percepute.
Terapiile bazate pe mindfulness: Aceste tehnici îi ajută pe indivizi să dezvolte o mai mare conștientizare a gândurilor și sentimentelor lor și să învețe să răspundă la ele într-un mod mai atent și mai plin de compasiune.
Medicamente: antidepresive, cum ar fi ca inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), pot fi prescriși pentru a ajuta la reducerea simptomelor dismorfofobiei, cum ar fi anxietatea și depresia. cum ar fi:
Practicarea autocompasiunii și autoacceptarea
Provocarea gândurilor și convingerilor negative despre aspectul cuiva
Angajarea în activități care promovează stima de sine și încrederea în sine, cum ar fi exercițiile sau activitățile creative
Evitarea rețelelor sociale și a altor surse de standarde de frumusețe nerealiste
Căutarea sprijin de la prieteni, familie sau un grup de sprijin.
Apreciez
Nu apreciez
Raportați o eroare de conținut
Share
