Înțelegerea Durgahs: Altarele sacre ale sfinților sufiți din Asia de Sud

Durgah (scris și Dargah sau Daragah) este un termen folosit în Asia de Sud, în special în India și Pakistan, pentru a se referi la un altar sau un mormânt al unei figuri religioase venerate, de obicei un sfânt sufi. Aceste sanctuare sunt considerate sacre de către adepții sfinților respectivi și sunt vizitate de devoți care caută îndrumare spirituală, binecuvântări și vindecare.

Durgah-urile pot fi găsite pe tot subcontinentul indian și sunt adesea asociate cu anumite ordine sufi sau tradiții mistice. Cei mai faimoși Durgah sunt cei ai lui Lal Shahbaz Qalandar din Pakistan și Nizamuddin Auliya din India, care sunt ambii venerați ca mari sfinți și poeți sufiți.

Cuvântul „Durgah” este derivat din cuvântul persan „dargah”, care înseamnă „prag” sau „prag”. Se crede că altarul unui sfânt sufi servește ca un prag între lumea materială și tărâmul spiritual și că mormântul sfântului este un spațiu sacru în care divinul și umanul se întâlnesc.

Pe lângă faptul că sunt situri religioase importante, Durgahs, de asemenea, servesc ca centre de învățare și moștenire culturală, unde devotații pot studia scripturile islamice, pot asculta muzică și poezie sufită și pot participa la practici spirituale precum dhikr (amintirea lui Dumnezeu) și zikr (amintirea sfântului).