Înțelegerea ebionismului: o mișcare teologică și politică în creștinismul timpuriu
Ebionismul este o mișcare teologică și politică care a apărut în primele secole ale creștinismului, în special în secolul al II-lea. Numele „ebioniți” provine din cuvântul ebraic „ebionim”, care înseamnă „cei săraci.”
Principalele caracteristici ale ebionismului sunt:
1. Respingerea divinității lui Isus: Ebioniții credeau că Isus era o ființă umană, nu Dumnezeu întrupat. Ei l-au văzut ca pe un profet și un profesor, dar nu ca pe Fiul lui Dumnezeu.
2. Accent pe sărăcie și simplitate: Ebioniții credeau că adevărații urmași ai lui Isus ar trebui să trăiască în sărăcie și simplitate, renunțând la bogăție și la bunurile materiale.
3. Respingerea autorității Imperiului Roman: Ebioniții au văzut Imperiul Roman ca fiind corupt și opresiv și i-au respins autoritatea asupra Bisericii.
4. Credința în revenirea iminentă a lui Isus: Ebioniții credeau că Isus se va întoarce în curând pentru a stabili o împărăție de pace și dreptate pe pământ.
5. Critica doctrinei în curs de dezvoltare a Trinității: Ebioniții au respins ideea Trinității, văzând-o ca pe o inovație ulterioară care a distorsionat adevăratele învățături ale lui Isus.
6. Concentrați-vă pe legea evreiască: ebioniții credeau că legea evreiască era încă relevantă și importantă pentru creștini și că ar trebui să o respecte ca pe un mod de a-și trăi credința.
7. Respingerea botezului copiilor: Ebioniții nu practicau botezul copiilor, văzându-l ca o inovație ulterioară care nu avea nicio bază în învățăturile lui Isus. În schimb, ei credeau că adulții ar trebui să fie botezați după ce au luat o decizie conștientă de a-L urma pe Isus.
8. Accent pe importanța credinței și a faptelor: ebioniții credeau că credința și faptele erau la fel de importante și că adevărata credință va fi întotdeauna însoțită de fapte bune.
Ebionismul nu era o mișcare unică, monolitică, ci mai degrabă o colecție de credințe și practici înrudite care apărut în diferite părți ale lumii creștine timpurii. Este dificil de determinat cu exactitate câți oameni au aderat la ebionism, dar este clar că acesta a avut o urmărire semnificativă în secolul al II-lea, în special în Palestina și Siria.
Apreciez
Nu apreciez
Raportați o eroare de conținut
Share
