Înțelegerea efectului Kondo în fizica materiei condensate

Kondo este un termen folosit în contextul fizicii materiei condensate pentru a descrie un tip de tranziție de fază cuantică care are loc în anumite materiale la temperaturi scăzute. Este numit după fizicianul japonez Jun Kondo, care a propus pentru prima dată ideea în anii 1960.

Într-un efect Kondo, spinul unui electron dintr-un metal este cuplat cu spinul unui atom de impurități, cum ar fi un ion magnetic, adică încastrate în metal. Interacțiunea dintre cei doi spini face ca electronii din metal să devină localizați în jurul impurității, formând un „nor Kondo” de electroni. Acest lucru poate duce la o suprimare a conductibilității materialului, deoarece electronii nu mai sunt liberi să se miște liber prin metal.

Efectul Kondo este important deoarece oferă o modalitate de a înțelege comportamentul sistemelor cuantice la temperaturi scăzute, în cazul în care teoriile se destramă. A fost observată într-o gamă largă de materiale, inclusiv metale, semiconductori și supraconductori și are aplicații în domenii precum calculul cuantic și spintronica.