Înțelegerea favorizării răului în budism

Evil-favoredness (sanscrită: pratigha) este un termen folosit în budism pentru a descrie un tip de stare mentală negativă sau tendință care poate duce la acțiuni dăunătoare și suferință. Este adesea tradus ca „răutate” sau „rea voință”, dar poate fi înțeles și ca un fel de părtinire sau prejudecată care ne determină să-i vedem pe ceilalți într-o lumină negativă.

În învățăturile budiste, favorizarea răului este considerată una dintre zece acțiuni non-virtuoase (sanscrită: akusalakarma) care pot duce la suferință și renaștere în tărâmurile inferioare. Este văzută ca o formă de ură sau rea voință față de sine sau de alții și se poate manifesta în diferite moduri, cum ar fi furie, resentimente, gelozie sau răutate. acțiuni, cum ar fi rănirea altora sau pe noi înșine, și poate crea, de asemenea, un sentiment de separare și diviziune între noi și ceilalți. În schimb, acțiunile virtuoase (sanscrită: shukla-karmas) sunt cele care promovează bunăstarea propriei persoane și a celorlalți și se bazează pe calități precum compasiunea, bunătatea și înțelegerea.

În practica budistă, cultivarea acțiunilor virtuoase și eliminarea stărilor mentale negative, cum ar fi favorizarea răului, sunt văzute ca fiind esențiale pentru atingerea fericirii, păcii și eliberării de suferință. Acest lucru poate implica dezvoltarea atenției, concentrării și înțelepciunii, precum și practicarea conduitei etice și cultivarea calităților pozitive, cum ar fi bunătatea iubitoare și compasiunea.