Înțelegerea flaccidității: cauze, simptome și opțiuni de tratament

Flaciditatea se referă la lipsa de fermitate sau de tonus a unui mușchi sau țesut. Poate fi folosit pentru a descrie o varietate de condiții, inclusiv:

1. Slăbiciune musculară: mușchii flacci sunt cei care nu sunt capabili să genereze suficientă forță pentru a îndeplini sarcinile. Acest lucru se poate datora unei varietăți de factori, cum ar fi boli de pierdere musculară, leziuni ale nervilor sau dezechilibre musculare.
2. Leziuni ale țesuturilor moi: flaciditatea se poate referi și la leziuni ale țesuturilor moi, cum ar fi entorsele sau tulpinile, în care țesutul afectat este slăbit și lipsit de fermitate.
3. Tulburări ale mușchilor scheletici: Anumite tulburări ale mușchilor scheletici, cum ar fi distrofia musculară, pot provoca flacidență în mușchii afectați.
4. Condiții neurologice: flacciditatea poate fi, de asemenea, un simptom al anumitor afecțiuni neurologice, cum ar fi accidentul vascular cerebral sau leziunea măduvei spinării, în cazul în care alimentarea nervoasă a mușchilor afectați este întreruptă.
5. Îmbătrânirea: Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, mușchii lor pot deveni mai puțin fermi și mai flacci, ceea ce duce la scăderea forței și a mobilității.

Flaciditatea poate fi diagnosticată printr-o varietate de teste, inclusiv examen fizic, studii imagistice și electromiografie (EMG). Tratamentul depinde de cauza care stă la baza flaccidității și poate include kinetoterapie, medicamente sau intervenții chirurgicale.