Înțelegerea indulgențelor în Biserica Catolică

Indulto este un cuvânt latin care a fost adoptat în engleză ca „indulgență”. În contextul Bisericii Catolice, o indulgență este o iertare a pedepsei temporale datorată păcatului. Aceasta înseamnă că prin mijlocirea Bisericii și prin meritele jertfei lui Hristos, credincioșii pot fi eliberați de povara pedepsei temporale și li se poate acorda iertarea păcatelor lor.

În Evul Mediu, Biserica a învățat că anumite acte de devotament, cum ar fi rugăciunea pentru că sufletele din purgatoriu sau care fac pelerinaje la locuri sfinte, ar putea câștiga indulgențe care ar reduce sau elimina timpul petrecut de o persoană în purgatoriu. Vânzarea de indulgențe a devenit o practică obișnuită, Biserica oferindu-le spre vânzare în schimbul unor contribuții financiare sau alte forme de penitență.

Abuzul de indulgențe a fost unul dintre factorii cheie care au dus la Reforma protestantă în secolul al XVI-lea. Reformatorii protestanți precum Martin Luther și Ioan Calvin au respins ideea de indulgențe, argumentând că mântuirea poate fi obținută numai prin credința în jertfa lui Hristos și nu prin fapte bune sau contribuții financiare la Biserică. De atunci, Biserica Catolică și-a reformat învățăturile despre indulgențe și nu le mai vinde pentru câștiguri financiare.