Înțelegerea lui Ameslan: limbajul vizual-gestual al comunității surzilor

Ameslan, cunoscut și ca limbajul semnelor americane, este un limbaj vizual-gestual folosit de comunitatea surzilor și cu deficiențe de auz din Statele Unite și părți ale Canadei. Nu este un limbaj semnelor universale, ci mai degrabă un dialect specific Americii de Nord.

Ameslan are propria sa gramatică, vocabular și sintaxă, care sunt diferite de limbile vorbite precum engleza. Este un limbaj complet dezvoltat, cu propriul set de reguli pentru construirea propozițiilor, exprimarea timpurilor și transmiterea sensului.

Unele caracteristici cheie ale Ameslan includ:

1. Forme de mână: Ameslan folosește 22 de forme de mână distincte pentru a transmite semnificații diferite. Fiecare formă de mână are un sens specific și poate fi combinată cu alte semne pentru a crea cuvinte, fraze și propoziții.
2. Orientare: Semnele din Ameslan sunt adesea orientate în moduri specifice pentru a transmite sens. De exemplu, un semn realizat cu mâna dominantă orientată în sus poate indica un sens pozitiv sau afirmativ, în timp ce un semn făcut cu mâna dominantă îndreptată în jos poate indica un sens negativ sau negativ.
3. Locație: Semnele din Ameslan pot fi plasate în diferite locații pentru a transmite sens. De exemplu, un semn făcut lângă corp poate indica un sens mai personal sau mai intim, în timp ce un semn făcut mai departe de corp poate indica un sens mai general sau mai abstract.
4. Markere non-manuale: pe lângă semnele manuale, Ameslan folosește și markere non-manuale, cum ar fi expresiile faciale, limbajul corpului și mișcările capului pentru a transmite sensul și contextul.

Ameslan este o parte importantă a culturii surzilor și este folosit într-o varietate de setări, inclusiv educație, muncă și adunări sociale. Nu este o limbă universală, ci mai degrabă una care este specifică comunității surzilor și cu deficiențe de auz din America de Nord.