Înțelegerea lui Avidya: Ignoranța care provoacă suferință în hinduism și budism

Avidya este un cuvânt sanscrit care înseamnă „ignoranță” sau „amăgire”. În hinduism și budism, se referă la ignoranța sau percepția greșită a adevăratei naturi a realității. Este considerată una dintre principalele cauze ale suferinței și sclaviei în samsara (ciclul nașterii și morții).

În hinduism, avidya este adesea asociată cu ideea de maya sau natura iluzorie a lumii materiale. Se crede că percepțiile noastre despre lume sunt întunecate de avidya, ceea ce ne face să vedem lucrurile ca fiind separate și distincte unele de altele, mai degrabă decât ca interconectate și unite. Această ignoranță duce la un sentiment de ego și individualitate, care, la rândul său, ne determină să tânjim și să ne atașăm de lucruri care sunt impermanente și nesigure.

În budism, avidya este văzută ca unul dintre principalele obstacole în atingerea iluminării. Se crede că ignoranța noastră cu privire la adevărata natură a realității ne face să ne agățăm de propriul ego și atașament, mai degrabă decât să lăsăm drumul și să îmbrățișăm momentul prezent. Practica atenției și meditației este văzută ca o modalitate de a depăși avidya și de a obține o perspectivă asupra adevăratei naturi a realității.

În general, avidya este un concept care evidențiază importanța recunoașterii și a depășirii propriei noastre ignoranțe și amăgiri pentru a obține o creștere spirituală și eliberare.