Înțelegerea Lumpenproletariatului: Conceptul lui Marx asupra clasei muncitoare marginalizate

Lumpenproletariat se referă la un termen folosit de Karl Marx și Friedrich Engels pentru a descrie secțiunile subclase sau marginalizate ale societății care nu fac parte din clasa muncitoare. Termenul a fost folosit pentru prima dată în Ideologia germană, o lucrare scrisă de Marx și Engels în 1845-1846.

În teoria marxistă, proletariatul se referă la clasa muncitoare, cei care își vând puterea de muncă pentru salarii. Cu toate acestea, Marx și Engels au recunoscut că existau anumite grupuri în cadrul societății care nu făceau parte din clasa muncitoare tradițională, dar care încă sufereau sub capitalism. Aceste grupuri includeau săracii, șomerii, criminalii și alți indivizi marginalizați.

Termenul „lumpenproletariat” este derivat din cuvântul german „Lumpen”, care înseamnă zdrențe sau zdrențuri, și „proletariat”, adică clasa muncitoare. Termenul a fost folosit pentru a-i descrie pe cei care nu erau doar săraci, ci și marginalizați social și cultural și care erau adesea văzuți ca în afara societății principale.

Marx și Engels au susținut că lumpenproletariatul era un produs al capitalismului și că existența lor a fost un rezultat al inegalităţilor sistemice şi exploatării inerente societăţii capitaliste. Ei credeau că lumpenproletariatul avea potențialul de a deveni o forță revoluționară, deoarece nu erau legați de aceleași interese de clasă ca și clasa muncitoare tradițională.

În timpurile moderne, termenul „lumpenproletariat” a fost folosit pentru a descrie grupuri similare marginalizate în cadrul societăților contemporane. , cum ar fi subclasa, cei fără adăpost și cei care trăiesc în sărăcie. Cu toate acestea, este important de menționat că conceptul de lumpenproletariat a fost dezvoltat într-un context istoric și teoretic specific, iar aplicarea lui în societatea modernă poate fi supusă interpretării și dezbaterii.