Înțelegerea osteocondritei Disecans: cauze, simptome și opțiuni de tratament
Osteocondrita disecantă (TOC) este o afecțiune articulară care apare atunci când o bucată de cartilaj și os din articulație se desprinde, provocând durere și rigiditate. Poate afecta orice articulație din organism, dar cel mai frecvent afectează articulațiile cotului, genunchiului și gleznei.
Care sunt simptomele osteocondritei disecante?
Simptomele TOC pot varia în funcție de severitatea afecțiunii și de articulația afectată. . Simptomele obișnuite includ:
Durerea, care poate fi ascuțită sau plictisitoare și se poate agrava odată cu activitatea… Rigiditate în articulația afectată
Gamă limitată de mișcare a articulației afectate
Crepitus (o senzație de scrâșnire sau măcinare) la mișcarea articulației afectate
Blocarea sau prinderea articulației afectate
Instabilitatea sau cedarea articulația afectată
În cazurile severe, TOC poate provoca o pierdere completă a funcției în articulația afectată.
Ce cauzează osteocondrita disecantă?
Cauza exactă a TOC nu este pe deplin înțeleasă, dar se crede că se datorează unei combinații de factori, inclusiv:
Genetica : TOC tinde să apară în familii, ceea ce sugerează că poate exista o componentă genetică a afecțiunii.
Traumă: o leziune bruscă sau o traumă a articulației poate provoca TOC.
Utilizarea excesivă: stresul repetitiv asupra unei articulații poate duce la TOC în timp.
Inflamație: Inflamația în articulație poate contribui la dezvoltarea TOC.
Cum este diagnosticată osteocondrita disecantă?
OCD este de obicei diagnosticată printr-o combinație de examinare fizică, imagistică medicală și artroscopie (o procedură minim invazivă care folosește o cameră mică pentru a vizualiza interiorul articulației). comun). Testele de diagnostic obișnuite pentru TOC includ:
Raze X: razele X pot ajuta la identificarea dacă există leziuni osoase sau creștere anormală a osului în articulația afectată.
Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM): un RMN poate oferi imagini detaliate ale țesuturilor moi din interior. articulația și poate ajuta la identificarea oricărei leziuni ale cartilajului sau ligamentului.
Artroscopia: în timpul unei artroscopii, o cameră mică este introdusă în articulație pentru a vizualiza cartilajul și osul. Acest lucru poate ajuta la confirmarea diagnosticului de TOC și la evaluarea severității afecțiunii.
Care sunt opțiunile de tratament pentru osteocondrita disecantă?
Tratamentul TOC depinde de severitatea afecțiunii și de articulația afectată. Opțiunile de tratament pot include:
Management conservator: în cazurile ușoare de TOC, managementul conservator poate fi suficient. Aceasta poate include terapie fizică pentru a îmbunătăți puterea și gama de mișcare a articulației afectate, precum și medicamente antiinflamatoare pentru a reduce durerea și inflamația.
Debridarea: în cazurile mai severe de TOC, debridarea (înlăturarea țesutului deteriorat) poate fi necesară. Aceasta poate fi efectuată prin artroscopie sau intervenție chirurgicală deschisă.
Osteotomie: în cazurile severe de TOC, poate fi necesară o osteotomie (o tăietură în os) pentru realiniarea oaselor și îmbunătățirea funcției articulare.
Înlocuirea articulației: în cazurile severe de TOC care nu răspund la alte tratamente, poate fi necesară înlocuirea articulațiilor.
Este important de reținut că diagnosticarea precoce și tratamentul TOC pot ajuta la îmbunătățirea rezultatelor și la reducerea riscului de complicații. Dacă bănuiți că dumneavoastră sau copilul dumneavoastră puteți avea TOC, este important să solicitați asistență medicală cât mai curând posibil.
Apreciez
Nu apreciez
Raportați o eroare de conținut
Share
