Înțelegerea paralogismelor: un ghid pentru identificarea erorilor logice

Un paralogism este o eroare logică în care o concluzie este trasă din premise care nu sunt suficiente pentru a o susține. Cu alte cuvinte, argumentul se bazează pe un raționament invalid sau greșit.

Termenul „paralogism” este derivat din cuvintele grecești „para” (însemnând „lângă” sau „alături”) și „logos” (însemnând „rațiune” sau „argument "). A fost folosit pentru prima dată de către filozoful și logicianul Gottlob Frege la sfârșitul secolului al XIX-lea pentru a descrie un tip de eroare care implică tragerea unei concluzii care nu este justificată de dovezile disponibile.

Iată câteva exemple de paralogisme:

1. „Întotdeauna am crezut că cerul este albastru, prin urmare cerul trebuie să fie albastru”. Acest argument este un paralogism deoarece presupune că credințele se bazează întotdeauna pe dovezi, când de fapt ele se pot baza pe mulți alți factori, cum ar fi obiceiul, tradiția sau preferințele personale.
2. „Dacă ar fi să câștig la loterie, aș fi fericit, de aceea trebuie să câștig la loto”. Acest argument este un paralogism deoarece presupune că fericirea depinde exclusiv de câștigarea la loterie, când de fapt există mulți alți factori care pot contribui la fericire.
3. „Nu am văzut niciodată o fantomă, prin urmare fantomele nu există.” Acest argument este un paralogism deoarece presupune că lipsa dovezilor pentru existența a ceva este dovada că acesta nu există, când de fapt pot exista multe alte motive pentru care dovezile nu au fost găsite.

În fiecare dintre aceste exemple, concluzia nu este susţinută logic de premise. Prima premisă poate fi adevărată, dar a doua premisă se bazează pe o presupunere neenunțată sau pe o eroare logică, care subminează validitatea argumentului în ansamblu.