Înțelegerea peripterilor în arhitectura greacă antică

Peripter (greacă: περίπτερος, „înconjurător”) este un termen folosit în arhitectura greacă antică pentru a descrie un tip de colonadă sau pridvor care înconjoară o clădire sau o curte. Colonada peripterală este formată dintr-o serie de coloane care susțin acoperișul și definesc marginile structurii.

În cazul unui templu, de exemplu, peripterul ar fi colonada care înconjoară cella (sanctuarul interior) și pronaosul ( pridvorul exterior). Coloanele peripterului ar susține greutatea acoperișului și ar crea o pasarelă acoperită în jurul templului.

Folosirea peripterului era deosebit de comună în templele grecești antice, unde au servit atât scopuri practice, cât și simbolice. Practic, peripterul a oferit umbră și protecție împotriva elementelor închinătorilor și vizitatorilor. În mod simbolic, peripterul a creat un sentiment de incintă și a definit spațiul sacru din templu.