Înțelegerea pleromului: un ghid pentru semnificația și semnificația acestuia

Pleroma (plural: plera) este un termen folosit în diferite tradiții filozofice și religioase pentru a descrie plenitudinea sau totalitatea ființei. Cuvântul este derivat din cuvintele grecești „plein” care înseamnă „plin” și „hema” care înseamnă „ceea ce este plin”.

În teologia creștină, pleroma se referă la starea completă și perfectă a împărăției lui Dumnezeu, în care toate lucrurile sunt împlinite și împăcat. Este adesea asociat cu epoca eshatologică a perfecțiunii și a mântuirii.

În gnosticism, pleroma este folosită pentru a descrie tărâmul divin sau totalitatea tuturor ființelor și emanațiilor divine. În acest context, este văzută ca sursa oricărei existențe și a realității ultimă dincolo de lumea materială.

În psihologia jungiană, pleroma se referă la inconștientul colectiv, rezervorul de arhetipuri și amintiri care sunt comune tuturor oamenilor și reprezintă totalitatea experiența umană.

În general, conceptul de pleromă subliniază ideea de plenitudine, completitudine și totalitate și este adesea asociat cu ideea de perfecțiune sau de realitate supremă.