Înțelegerea pleurocentezei: o procedură de diagnostic și terapeutic pentru diverse afecțiuni

Pleurocenteza este o procedură medicală care implică introducerea unui ac în spațiul pleural (spațiul dintre plămâni și peretele toracic) pentru a colecta lichid sau aer în scop diagnostic sau terapeutic. Procedura se efectuează de obicei sub anestezie locală și poate fi utilizată pentru a diagnostica și trata diferite afecțiuni, cum ar fi revărsatul pleural (acumularea de lichid în spațiul pleural), pneumotoraxul (aerul în spațiul pleural) sau tumorile pleurale.

În timpul procedurii, un acul este introdus prin peretele toracic și în spațiul pleural. Odată ce acul este la locul său, fluidul sau aerul poate fi extras și trimis pentru analiză de laborator. În unele cazuri, o cantitate mică de talc poate fi injectată în spațiul pleural pentru a ajuta la prevenirea acumulării ulterioare de lichid.

Pleurocenteza poate fi utilizată pentru a diagnostica o varietate de afecțiuni, inclusiv:

1. Revărsat pleural: prezența excesului de lichid în spațiul pleural poate indica o serie de afecțiuni diferite, cum ar fi pneumonia, insuficiența cardiacă sau cancerul.
2. Pneumotorax: aerul din spațiul pleural poate indica o ruptură a plămânilor sau a peretelui toracic, care poate fi cauzată de traumatisme, intervenții chirurgicale sau alte afecțiuni.
3. Tumori pleurale: Tumorile din pleura pot provoca acumularea de lichid sau aer în spațiul pleural.
4. Empiem: Aceasta este o afecțiune în care puroiul se acumulează în spațiul pleural, adesea ca urmare a unei infecții bacteriene.
5. Hemotorax: Aceasta este o afecțiune în care sângele se acumulează în spațiul pleural, adesea ca urmare a unui traumatism sau a unei intervenții chirurgicale.

Pleurocenteza poate fi, de asemenea, utilizată terapeutic pentru a drena lichid sau aer din spațiul pleural și pentru a ameliora simptome precum durerea în piept, dificultăți de respirație, sau tuse. În unele cazuri, procedura poate fi repetată de mai multe ori pentru a obține rezultate optime.