Înțelegerea pre-excitației: cauze, diagnostic și opțiuni de tratament

Preexcitația este un fenomen care apare la unii indivizi cu antecedente de aritmii cardiace, în special la cei cu sindrom Wolff-Parkinson-White (WPW). În această stare, o cale electrică accesorie între atrii și ventriculi este prezentă, în plus față de calea normală de conducere prin nodul AV. Această cale accesorie poate provoca preexcitație, în care ventriculii sunt activați înaintea atriilor, ceea ce duce la ritmuri anormale ale inimii.

Preexcitația poate fi detectată folosind o electrocardiogramă (ECG), care înregistrează activitatea electrică a inimii. ECG va arăta o undă delta, care este un vârf în complexul QRS care indică preexcitarea ventriculilor. Preexcitația poate fi observată și pe ecocardiografie, unde poate apărea ca un interval PR scurtat sau o durată QRS extinsă.

Preexcitația poate duce la o varietate de aritmii, inclusiv fibrilație atrială, flutter atrial și tahicardie ventriculară. În unele cazuri, preexcitația poate evolua către aritmii mai grave, cum ar fi fibrilația ventriculară sau stopul cardiac. Tratamentul pentru pre-excitație implică de obicei medicamente pentru a controla aritmia și, în unele cazuri, ablația cu cateter poate fi recomandată pentru a distruge calea accesorie.