Înțelegerea preantichității: etapele timpurii ale istoriei umane

Preistoria se referă la timpul înainte de a exista înregistrările scrise, deci include toată istoria umană înainte de inventarea scrisului. Această perioadă se întinde de la apariția homininilor (strămoșii umani timpurii) până la dezvoltarea primelor limbi scrise. Preistoria este împărțită în mai multe perioade bazate pe progrese tehnologice și culturale majore.

Preantichitatea este un termen folosit pentru a descrie cea mai timpurie parte a preistoriei, înainte de apariția civilizațiilor și dezvoltarea societăților complexe. Include perioada în care oamenii erau încă vânători-culegători și trăiau în grupuri mici, nomazi. Această perioadă se caracterizează prin folosirea uneltelor de piatră și absența agriculturii sau orașelor așezate.

Preantichitatea este adesea împărțită în perioadele Paleolitic (Epoca Pietrei Veche) și Mezolitic (Epoca Pietrei de Mijloc), în funcție de tipul de unelte de piatră folosite. Perioada paleolitică se întinde de la apariția homininilor până la sfârșitul ultimei ere glaciare, în urmă cu aproximativ 10.000 de ani. Perioada mezolitică urmează sfârșitul erei glaciare și durează până la dezvoltarea agriculturii și apariția civilizațiilor, în urmă cu aproximativ 5.000 de ani.

În general, preantichitatea este un termen care evidențiază etapele timpurii ale istoriei umane, înainte de dezvoltarea societăților complexe și înregistrări scrise. Oferă perspective importante asupra originilor culturii umane, tehnologiei și comportamentului.