Înțelegerea Pseudoperipterosului în arhitectura greacă antică

Pseudoperipteros (în greacă: ψευδοπερίπτερος) este un termen folosit în studiul arhitecturii grecești antice pentru a descrie un tip de peristil care nu este înconjurat de coloane independente, ci mai degrabă de elemente arhitecturale, cum ar fi pereții sau pilaștri.

Într-un peristil pseudoperipteral, coloanele nu sunt independente, ci sunt integrate în pereții clădirilor sau structurilor din jur. Acest lucru poate crea un sentiment de incintă și poate defini spațiul din peristil, oferind, în același timp, suport pentru acoperișul sau nivelurile superioare ale clădirii.

Pseudoperipteros este adesea folosit în clădiri publice, cum ar fi temple, bazilici și alte structuri civice, unde centrala spațiul trebuie definit și închis, dar trebuie și deschis spre exterior în scopuri ceremoniale. Utilizarea pseudoperipteros permite un echilibru între intimitate și deschidere și creează un sentiment de grandoare și monumentalitate.