Înțelegerea saivismului: explorarea tradiției închinării lui Shiva în hinduism
Saivismul este o tradiție a hinduismului care subliniază venerarea zeului Shiva ca realitate supremă și sursă a întregii existențe. Este una dintre tradițiile majore ale hinduismului, alături de Vaishnavism și Shaktism.
Saivismul se bazează pe credința că Shiva este zeitatea supremă și realitatea supremă. Shiva este considerat a fi creatorul, susținătorul și distrugătorul universului și este adesea descris ca o zeitate puternică, feroce și plină de compasiune. Saiviștii cred că Shiva este esența întregii existențe și că totul în univers este o expresie a puterii și conștiinței sale.
Saivismul are o tradiție bogată de filozofie, mitologie și practici rituale. Subliniază importanța disciplinelor spirituale precum meditația, yoga și auto-investigația și îi încurajează pe devoți să cultive calități precum compasiunea, înțelepciunea și abnegația. Saiviștii cred, de asemenea, în conceptul de reîncarnare și karma și caută să obțină eliberarea din ciclul nașterii și morții prin practici spirituale și devotament față de Shiva.
Există multe subtradiții diferite în cadrul Saivismului, fiecare cu propriile credințe și practici distincte. Unele dintre cele mai cunoscute includ:
* Saivismul Kashmir: Această tradiție se bazează în statul indian Jammu și Kashmir și subliniază importanța cunoașterii spirituale (sau „jnana”) ca mijloc de eliberare.
* South Indian. Saivism: Această tradiție este răspândită în statele sudice ale Indiei, cum ar fi Tamil Nadu și Kerala, și subliniază importanța devotamentului (sau „bhakti”) față de Shiva ca mijloc de eliberare.
* Trika Saivism: Această tradiție se bazează în statul indian Kashmir și subliniază ideea că Shiva este realitatea supremă și sursa întregii existențe.
În general, saivismul este o tradiție complexă și diversă a hinduismului care a evoluat de-a lungul a mii de ani și continuă să fie o parte importantă a viața religioasă și culturală din India și din alte părți ale lumii.