Înțelegerea teoriei firmei lui Stigler: când firmele acționează împotriva propriului interes propriu
Stigler este un termen folosit în economie pentru a descrie fenomenul firmelor sau indivizilor care se angajează în comportamente care nu sunt optime pentru propriul interes, ci mai degrabă în beneficiul altora. Aceasta poate include lucruri precum suprainvestirea în cercetare și dezvoltare, furnizarea de servicii sau produse gratuite sau implicarea în filantropie. Termenul a fost inventat de economistul George A. Stigler în anii 1960.
Lucrarea lui Stigler a contestat viziunea tradițională a raționalității economice, care presupune că indivizii și firmele acționează întotdeauna în propriul interes. El a susținut că există situații în care indivizii și firmele se pot comporta în moduri care nu sunt optime pentru ei înșiși, ci mai degrabă în beneficiul altora. Aceasta poate include lucruri precum:
1. Suprainvestirea în cercetare și dezvoltare: o firmă poate investi mai mult în cercetare și dezvoltare decât este necesar pentru a-și atinge nivelul actual de producție, pentru a construi o bază de cunoștințe care va fi valoroasă în viitor.
2. Furnizarea de servicii sau produse gratuite: o firmă poate furniza servicii sau produse gratuite anumitor clienți, chiar dacă ar fi mai profitabil să le taxăm. Acest lucru poate fi făcut pentru a construi bunăvoință și pentru a stabili o reputație de calitate și fiabilitate.
3. Implicarea în filantropie: o firmă se poate angaja în activități caritabile sau poate dona bani organizațiilor non-profit, chiar dacă aceste activități nu beneficiază în mod direct rezultatul final al companiei.
4. Colaborarea cu concurenții: firmele pot colabora la proiecte de cercetare și dezvoltare, pot împărtăși informații sau pot lucra împreună pentru a aborda provocările comune, chiar dacă acest lucru le poate reduce profiturile individuale.
Teoria firmei lui Stigler sugerează că există situații în care firmele se pot comporta în moduri care nu sunt optime pentru ei înșiși, ci mai degrabă în beneficiul celorlalți. Aceasta poate include lucruri precum suprainvestirea în cercetare și dezvoltare, furnizarea de servicii sau produse gratuite sau implicarea în filantropie. Teoria contestă viziunea tradițională a raționalității economice, care presupune că indivizii și firmele acționează întotdeauna în propriul interes.
Apreciez
Nu apreciez
Raportați o eroare de conținut
Share
