Înțelegerea traductoarelor în testarea cu ultrasunete: tipuri și funcții

Un traductor este un dispozitiv electric care convertește o formă de energie în alta. În contextul testării cu ultrasunete, un traductor este un dispozitiv care convertește energia electrică în unde ultrasonice și invers.

Există două tipuri de traductoare utilizate în testarea cu ultrasunete:

1. Traductoare cu eco puls: Aceste traductoare generează unde sonore de înaltă frecvență (de obicei, în intervalul de la 1 la 20 MHz) și ascultă ecourile care revin de la obiectul testat. Ele constau dintr-un cristal piezoelectric sau un material magnetostrictiv care vibrează atunci când i se aplică un impuls electric.
2. Traductoare cu ghid de undă: Aceste traductoare folosesc un ghid de undă special pentru a ghida undele ultrasonice și pentru a le focaliza pe o anumită zonă a obiectului testat. Acestea sunt utilizate de obicei pentru aplicații de imagistică, cum ar fi măsurarea cu ultrasunete a grosimii și detectarea defectelor.

În ambele cazuri, traductorul transformă energia electrică în unde ultrasonice, care interacționează apoi cu obiectul testat, iar undele reflectate sunt convertite înapoi în energie electrică prin traductorul, permițând inspectorului să determine proprietățile obiectului.