Învățare rizomatică: o abordare descentralizată a educației
Rizomul (din cuvântul grecesc „rhizoma” care înseamnă „rădăcină”) este o metaforă folosită pentru a descrie un tip de rețea de învățare și de partajare a cunoștințelor care este descentralizată, neierarhică și în continuă evoluție. Termenul a fost inventat pentru prima dată de filosoful și sociologul francez Michel Foucault în cartea sa din 1980 „Ordinea lucrurilor: o arheologie a științelor umane”.
În contextul educației, învățarea rizomatică subliniază importanța conexiunilor, rețelelor și relațiilor dintre cursanți. și mediul lor, mai degrabă decât o abordare tradițională centrată pe profesor. Încurajează cursanții să exploreze și să-și creeze propriile căi de cunoaștere, mai degrabă decât să urmeze un curriculum predeterminat.
Învățarea rizomatică este caracterizată de următoarele principii:
1. Descentralizare: Nu există nicio autoritate centrală sau ierarhie în învățarea rizomatică. Cursanții sunt liberi să exploreze și să se conecteze cu ceilalți într-o manieră neliniară.
2. Rețele orizontale: Învățarea rizomatică accentuează conexiunile dintre cursanți și mediul lor, mai degrabă decât ierarhiile verticale.
3. Puncte de intrare multiple: cursanții pot intra în rețea în orice punct și pot explora căi diferite, în loc să urmeze o progresie liniară.
4. Fără început sau sfârșit: Învățarea rizomatică este în desfășurare și evoluează constant, fără început sau sfârșit fix.
5. Non-determinism: Rezultatul învățării rizomatice nu este predeterminat, ci reiese din interacțiunile și conexiunile dintre cursanți și mediul lor.
6. Conectivitate: Învățarea rizomatică subliniază importanța conexiunilor și a relațiilor dintre cursanți, mai degrabă decât realizarea individuală.
7. Pluralism: Învățarea rizomatică recunoaște și prețuiește mai multe perspective și moduri de cunoaștere.
8. Anti-autoritarism: Învățarea rizomatică respinge structurile tradiționale de autoritate și încurajează cursanții să își asume un rol activ în modelarea propriilor experiențe de învățare.
Prin îmbrățișarea acestor principii, învățarea rizomatică creează un mediu dinamic și incluziv care încurajează creativitatea, colaborarea și gândirea critică. Contestă noțiunea tradițională de educație ca transmisie de sus în jos a cunoștințelor și, în schimb, dă putere cursanților să își asume un rol activ în propria lor călătorie de învățare.