Cromatropul uitat: descoperirea istoriei instrumentelor de separare optică

Cromatropii sunt instrumente optice folosite pentru a separa lumina în diferitele sale culori sau lungimi de undă. Au fost inventate la sfârșitul secolului al XIX-lea și au fost utilizate pe scară largă în laboratoarele de fizică și chimie până la mijlocul secolului al XX-lea.

Un cromatrop constă dintr-un tub de sticlă umplut cu un lichid, cum ar fi apă sau alcool, și o serie de prisme de sticlă înguste sau fante care sunt plasate în interiorul tubului. Când lumina albă strălucește prin instrument, diferitele culori ale luminii sunt refractate sau îndoite de prisme sau fante în unghiuri diferite, făcându-le să se extindă și să se separe unele de altele.

Cromatropul este în esență o versiune simplă a unui spectrograf, care este un instrument folosit pentru a măsura spectrul luminii. Analizând spectrul luminii, oamenii de știință pot determina compoziția și proprietățile materialelor, cum ar fi forma lor chimică și temperatura.

Cromatropii au fost utilizați într-o varietate de aplicații, inclusiv analiza compușilor chimici, studiul proprietăților luminii și măsurarea indicilor de refracție a diferitelor lichide. Ele au fost, de asemenea, folosite în dezvoltarea timpurie a fotografiei color, unde au fost folosite pentru a separa diferitele culori de lumină care alcătuiesc o imagine și pentru a crea o imprimare color.

Astăzi, cromatropii sunt în mare parte învechiți, fiind înlocuiți cu instrumente mai avansate, cum ar fi spectrofotometre și spectrografe. Cu toate acestea, ele rămân o parte importantă a istoriei instrumentării științifice și continuă să fie studiate de istorici și colecționari de instrumente științifice.