Deblocarea divinului din interior: înțelegerea antropoteismului

Antropoteismul este un termen care se referă la credința că Dumnezeu sau divinul este prezent în ființele umane, în special în conștiința sau sufletul lor. Această credință presupune că oamenii nu sunt doar ființe fizice, ci au și un aspect spiritual sau divin și că acest aspect este o manifestare a lui Dumnezeu sau a divinului din interiorul lor.

Antropoteismul este adesea contrastat cu alte opinii religioase și filozofice care subliniază separarea oamenilor ființe din divin, cum ar fi credința creștinismului în căderea omului și nevoia de mântuire sau credința religiilor orientale în ciclul renașterii și al karmei. În tradițiile antropoteiste, totuși, divinul este văzut ca o parte inerentă a naturii umane, iar scopul practicii spirituale este să recunoască și să se conecteze cu această divinitate interioară, mai degrabă decât să o transcende.

Antropoteismul are rădăcini în diferite tradiții spirituale și filozofice, inclusiv Neoplatonismul, gnosticismul și unele forme de hinduism și budism. A fost, de asemenea, explorată în spiritualitatea modernă și mișcările de autoajutorare, cum ar fi Mișcarea Potențialului Uman și Mișcarea Gândire Nouă.