Deblocarea puterii lui Iehova: înțelegerea numelui lui Dumnezeu

Iehova este numele lui Dumnezeu, așa cum este revelat în Biblia ebraică. Numele este compus din patru litere ebraice: yodh, hei, vav și hei. Pronunția exactă a numelui este incertă, dar este redată în mod tradițional ca „Yahweh” în engleză.

Numele Iehova este întâlnit pentru prima dată în cartea Exodul, unde Moise îl întâlnește pe Dumnezeu într-un rug aprins și i se poruncește să spună israeliților că Dumnezeu care i s-a revelat este „EU SUNT Cel ce SUNT” (Exod 3:14). Acest nume se dezvăluie mai târziu a fi Iehova, ceea ce înseamnă „Cel care este” sau „Cel care există.”

Iehova este considerat a fi un nume unic și puternic pentru Dumnezeu, reprezentând existența lui veșnică și rolul său ca un singur Dumnezeu adevărat. Folosirea acestui nume subliniază unitatea și unitatea lui Dumnezeu și este adesea folosit în contexte religioase pentru a invoca prezența și puterea lui Dumnezeu.

Pe lângă utilizarea lui în Biblia ebraică, numele Iehova a fost adoptat de unele confesiuni creștine și este folosit în închinarea și practicile lor devoționale. Cu toate acestea, folosirea acestui nume nu este universal acceptată în rândul creștinilor, iar unele tradiții preferă să folosească alte nume pentru Dumnezeu, precum „Domn” sau „Tată”.