Deblocarea secretelor perioadei eneolitice: un moment esențial în istoria umanității

Eneoliticul se referă la o perioadă a preistoriei care se întinde de la sfârșitul paleoliticului superior până la începutul neoliticului, caracterizată prin utilizarea microliților și a altor unelte mici de piatră. Termenul a fost inventat de arheologul francez Henri Breuil în anii 1920 și este derivat din cuvintele grecești „aeneon”, care înseamnă „recent” și „lithos”, care înseamnă „piatră”. a durat până în jurul anului 6500 î.Hr. În acest timp, oamenii au început să folosească unelte și arme mai sofisticate făcute din pietre mici, cum ar fi silex și obsidian. Aceste unelte au fost adesea realizate folosind o tehnică numită „microlithing”, în care bucăți mici de piatră erau atașate la o unealtă sau o armă mai mare pentru a crește eficacitatea acesteia.

Perioada eneolitică a văzut dezvoltarea de noi tehnologii și inovații culturale, cum ar fi utilizarea osului. și coarne pentru unelte și arme, crearea de ornamente personale și apariția unor structuri sociale mai complexe. Sfârșitul perioadei eneolitice a marcat începutul revoluției neolitice, când oamenii au început să domesticească plante și animale și să stabilească așezări permanente.

În general, perioada eneolitică reprezintă un punct de cotitură semnificativ în istoria omenirii, deoarece a văzut trecerea de la un nomad, stilul de viață de vânător-culegător la unul care a fost mai stabil și mai agricol.