Descoperirea învățăturilor pierdute ale lui Isus: Hypodiatessaron

Hypodiatessaron (greacă: ὑποδιατεσσάρων, „sub-evanghelii”) este un termen folosit în literatura creștină timpurie pentru a se referi la spusele și învățăturile lui Isus care nu au fost incluse în cele patru Evanghelii. Termenul a fost folosit pentru prima dată de Origen din Alexandria în secolul al III-lea d.Hr.

Ipodiatessaronul a fost văzut ca o colecție de materiale care a fost considerată a avea o importanță mai mică decât relatările Evangheliei, dar conținea totuși învățături și perspective valoroase asupra vieții și slujirii lui. Iisus. Unele dintre aceste spuse și învățături au fost probabil transmise prin tradiția orală înainte de a fi scrise în diferite texte creștine.

Conceptul de hipodiatessaron este important pentru înțelegerea dezvoltării Noului Testament și a tradiției creștine timpurii. Ea evidențiază faptul că a existat o bogată diversitate de materiale asociate cu Isus și discipolii săi, dintre care multe nu au ajuns în relatările finale ale Evangheliei. Acest material s-a pierdut de-a lungul timpului, dar continuă să fie studiat de oamenii de știință de astăzi ca o fereastră către lumea creștină timpurie.