Documentalism: Mișcarea de film inovatoare care surprinde viața de zi cu zi

Documentalismul este o mișcare de film care a apărut în anii 1960 și 1970, în special în Europa și America Latină. Subliniază utilizarea unor oameni și locații reale, mai degrabă decât actori și decoruri, pentru a spune povești care se bazează în viața de zi cu zi a oamenilor obișnuiți. Documentaliștii folosesc adesea o abordare „fly-on-the-wall”, în care camera observă evenimentele fără interferențe sau comentarii, permițând subiecților să vorbească de la sine.

Documentalismul se caracterizează prin concentrarea sa pe concret, specific și particular, mai degrabă decât pe narațiuni mari sau adevăruri universale. Ea încearcă să surprindă complexitatea și bogăția experienței umane în toată dezordinea și ambiguitatea ei. Documentaliștii explorează adesea teme precum inegalitatea socială, represiunea politică și lupta personală, folosind o combinație de filmări observaționale și interviuri pentru a crea un sentiment de intimitate și inmediație. * Alberto Cavalcanti și Joris Ivens (Brazilia)
* Agnès Varda (Franța)
* Cesare Zavattini și Vittorio De Sica (Italia)
* Dziga Vertov (URSS)
* John Grierson și Paul Rotha (Marea Britanie)

Documentalismul a avut o influență semnificativă asupra dezvoltării filmului documentar și accentul pe realism și tehnica de observație a inspirat multe alte stiluri și abordări în cadrul genului.