Idealul Bodhisattva în budism: compasiune, înțelepciune și abnegație

Bodhisattva este un termen sanscrit care se referă la o ființă care a atins un nivel înalt de realizare spirituală și iluminare, dar alege să rămână în lume pentru a-i ajuta și pe alții să atingă iluminarea. În budism, un bodhisattva este cineva care a atins stadiul de Budeitate, dar întârzie propria intrare în Nirvana pentru a-i ajuta pe alții să atingă iluminarea.
Bodhisattva sunt adesea descriși ca ființe pline de compasiune care lucrează neobosit pentru a atenua suferința tuturor ființelor vii. Se spune că ei posedă o mare înțelepciune, curaj și abnegație și sunt venerați pentru capacitatea lor de a-i ghida pe alții pe calea către iluminare. În budismul Mahayana, idealul bodhisattva este considerat scopul ultim al practicantului spiritual, deoarece reprezintă culmea compasiunii, înțelepciunii și abnegației.
În budismul Theravada, conceptul de bodhisattva nu este recunoscut, iar accentul este pus pe iluminarea individuală, mai degrabă decât să-i ajute pe alții să atingă iluminarea. Cu toate acestea, ideea de bodhisattva a fost influentă în budismul Mahayana, în special în tradiția Pământului Pur, unde scopul este acela de a renaște în Tărâmul Pur, un tărâm al iluminării și al beatitudinii, și să îi ajute pe alții să atingă același scop. Pe scurt, un bodhisattva este o ființă care a atins un nivel înalt de realizare spirituală, dar alege să rămână în lume pentru a-i ajuta pe alții să atingă iluminarea, reprezentând culmea compasiunii, înțelepciunii și abnegației în filosofia budistă.