Istoria și semnificația diptihonilor în Grecia antică și Roma

Diptychon (greacă: δίπλυχον, „scriere dublă”) a fost un termen folosit în Grecia antică și Roma pentru a descrie un document sau o notă scrisă pe două foi separate de hârtie care erau unite de-a lungul unei margini. Frunzele erau de obicei pliate în jumătate pentru a crea patru pagini, cu textul scris pe ambele fețe ale fiecărei pagini.

Utilizarea diptihonilor a devenit larg răspândită în timpul Imperiului Roman, în special pentru documentele oficiale, cum ar fi contractele, testamentele și acordurile legale. Au fost folosite și pentru corespondența personală și alte tipuri de scris. Formatul diptihon era convenabil deoarece permitea un document compact și portabil, care putea fi transportat și referit cu ușurință.

Termenul „diptichon” este folosit și astăzi pentru a descrie o operă de artă sau o piesă de scris care constă din două părți sau panouri separate. , cum ar fi un tablou diptic sau o carte de diptic.