Istoria și semnificația limbii aramaice

Aram (cunoscut și ca aramaic) este o limbă care a fost vorbită în Mesopotamia antică, în special în regiunile Asiriei și Babilonului. A fost lingua franca a regiunii timp de multe secole și a fost folosită pe scară largă pentru comerț, diplomație și literatură.

Numele „Aram” provine din cuvântul ebraic „aram”, care înseamnă „câmpie înaltă”. Se crede că limba își are originea în câmpiile înalte ale Mesopotamiei și era vorbită de o varietate de popoare, inclusiv de asirieni, babilonieni și arameeni.

Aramaica este un membru al ramurii semitice a familiei de limbi afro-asiatice, care include și ebraica, arabă și amarica. Este scris de la dreapta la stânga, folosind alfabetul aramaic, care constă din 22 de litere.

Aramaica a fost folosită pe scară largă în Mesopotamia antică și a continuat să fie vorbită în diferite forme de-a lungul Evului Mediu și în epoca modernă. Astăzi, există încă unele comunități care vorbesc aramaica ca limbă maternă, în special în Irak, Siria și Turcia.