Istoria și semnificația zgârie-norilor

Un zgârie-nori este o clădire foarte înaltă, definită de obicei ca una care depășește 100 de metri (328 de picioare) înălțime. Zgârie-nori se găsesc de obicei în zonele urbane și sunt utilizați pentru o varietate de scopuri, cum ar fi spații de birouri, unități rezidențiale și magazine de vânzare cu amănuntul. Ele sunt adesea concepute pentru a fi vizibil vizual și pentru a oferi spațiu maxim utilizabil într-o amprentă limitată.

Termenul „zgârie-nori” a fost folosit pentru prima dată la sfârșitul secolului al XIX-lea pentru a descrie o clădire înaltă care părea să zgârie cerul. Primii zgârie-nori au fost construiti în Statele Unite la sfârșitul anilor 1800 și începutul anilor 1900 și au fost în principal din oțel și zidărie. Astăzi, zgârie-nori se găsesc în toată lumea și sunt adesea considerați simboluri ale modernității și puterii economice.

Unele dintre cele mai înalte zgârie-nori din lume includ:

* Burj Khalifa, Dubai (828 metri/2.722 picioare)
* Turnul Shanghai, Shanghai (632 metri/2.073 picioare)
* Abraj Al-Bait Clock Tower, Mecca (601 metri/1.972 picioare)
* One World Trade Center, New York City (541 metri/1.776 picioare)
* Taipei 101, Taipei (508 metri) /1.667 feet)

Zgârie-norii sunt adesea proiectați pentru a fi eficiente din punct de vedere energetic și pentru a încorpora caracteristici durabile, cum ar fi acoperișuri verzi, turbine eoliene și panouri solare. Ele pot fi, de asemenea, utilizate pentru o varietate de scopuri, dincolo de spațiile de birou și rezidențiale, cum ar fi punctele de observație, muzeele și studiourile de difuzare.