Istoria brutală a scaphismului: tortură și execuție în Persia antică

Scafismul era o formă de execuție și tortură folosită în Persia antică, unde victima era legată de un cadru de lemn și lăsată să moară încet sub soarele fierbinte. Cuvântul „scafism” provine din cuvântul grecesc „skaphos”, însemnând „bol”, deoarece corpul victimei ar fi redus la o formă asemănătoare unui bol, pe măsură ce se zgâria în căldură.

Scafismul era considerat o formă deosebit de crudă și umilitoare de pedeapsă, deoarece victima ar fi lăsată să sufere zile sau chiar săptămâni înainte de a muri în cele din urmă. Practica a fost folosită pentru a-i pedepsi pe cei care au comis crime grave, cum ar fi trădarea sau sacrilegiu.

Pe lângă utilizarea sa ca formă de execuție, scafismul a fost uneori folosit și ca formă de pedeapsă pentru dizidenții politici și pentru alți dușmani percepuți ai statului. . Practica a fost în cele din urmă abolită în secolul al IV-lea d.Hr., deoarece a fost considerată prea crudă și inumană chiar și de standardele Persiei antice.