Mișcarea Kleptistă: un fenomen social și politic în Grecia în timpul perioadei otomane târzii

Kleftismul (greacă: κλεφτισμός, „hoț”) a fost o mișcare socială și politică care a apărut în Grecia în timpul perioadei otomane târzii, în special în secolul al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea. A fost caracterizat de o rețea de trupe armate, cunoscute sub numele de klephts (greacă: κλεφτές), care operau în zonele rurale și se implicau în diverse forme de banditism, cum ar fi jaf, extorcare și răpire pentru răscumpărare.

Klephții erau adesea văzuți ca un formă de rezistență împotriva autorităților otomane, care stăpâniseră Grecia încă din secolul al XV-lea. Ei au fost, de asemenea, văzuți ca un simbol al identității naționale grecești și o provocare la adresa autorității Imperiului Otoman. Mișcarea nu s-a limitat la Grecia, ci a existat și în alte părți ale Balcanilor, cum ar fi Bulgaria și Serbia. . Mulți klefți erau țărani care fuseseră forțați să facă banditism din cauza dificultăților economice sau a persecuției politice. Alții erau foști soldați sau mercenari care se îndreptaseră către crimă ca o modalitate de a-și câștiga existența.

Mișcarea a scăzut la mijlocul secolului al XIX-lea odată cu înființarea Greciei independente și cu modernizarea economiei și instituțiilor țării. Cu toate acestea, moștenirea cleftismului continuă să se facă simțită în cultura populară greacă, unde este adesea romantizat ca simbol al rezistenței și al identității naționale.