Semnificația introiților în închinarea creștină

Introit este un cuvânt latin care înseamnă „intrare” sau „început”. În contextul muzicii liturgice, un introit este o piesă muzicală scurtă care este cântată la începutul unei slujbe bisericești, de obicei înainte ca celebratorul să intre în sanctuar. Introitul este adesea un psalm sau un imn care dă tonul serviciului de închinare și pregătește congregația pentru lecturile și rugăciunile care vor urma.

În Biserica Romano-Catolică, introitul este unul dintre cele patru elemente tradiționale ale Liturghiei, de-a lungul cu Kyrie, Gloria și Credo. Introitul este de obicei cântat de cor sau de cantor și este urmat de rugăciunea colectată și prima lectură. În Biserica Ortodoxă Răsăriteană, introitul este cunoscut sub numele de „Imnul de intrare” și este cântat la începutul Sfintei Liturghii.

Introiturile au reprezentat o parte importantă a închinarii creștine de secole și continuă să fie o modalitate semnificativă de a începe un slujba bisericii azi. Multe biserici încă folosesc melodii și texte tradiționale de introit, în timp ce altele pot alege cântece sau imnuri mai contemporane pentru a da tonul slujbelor lor de închinare.