Semnificația postludiilor în muzică

Postlude este o piesă muzicală care urmărește corpul principal al unei lucrări muzicale, de obicei o fugă sau o toccată. Este adesea folosit pentru a aduce lucrarea la o concluzie satisfăcătoare și pentru a oferi un sentiment de închidere pentru ascultător. Termenul „postludiu” este derivat din cuvintele latine „post” care înseamnă „după” și „ludus” care înseamnă „joc”.

În perioada barocă, postludiile au fost utilizate în mod obișnuit în muzica pentru orgă, în special în operele lui Bach. Aceste piese au fost adesea scrise ca o serie de pasaje scurte, virtuozice, care arătau priceperea și tehnica interpretului. Postludiul a fost de obicei jucat după corpul principal al lucrării și a servit pentru a adăuga un sentiment de dramatism și concluzie piesei.

În timpurile moderne, termenul „postludiu” este uneori folosit mai larg pentru a se referi la orice piesă muzicală care urmează o altă piesă, indiferent de stilul sau perioada în care a fost scrisă. Cu toate acestea, semnificația și funcția sa inițială ca o piesă de încheiere rămân aceleași.