Teoria civilizației a lui Arnold Toynbee: creștere, creștere și declin

Toynbee a fost un istoric britanic care a scris o lucrare în 12 volume intitulată „Un studiu de istorie” (1934-1961). În această lucrare, el a dezvoltat o teorie a civilizației care presupune că civilizațiile trec printr-un ciclu de creștere, creștere și decădere, pe care l-a numit „ciclul Toynbee”. Potrivit Toynbee, fiecare civilizație este condusă de o minoritate creativă care provoacă sistemul religios și politic dominant, ducând la o perioadă de trezire spirituală și reformă socială. Cu toate acestea, pe măsură ce civilizația crește și devine mai complexă, ea devine în cele din urmă rigidă și decadentă, ducând la declinul ei.

Teoria lui Toynbee a fost influentă în studiul istoriei și a fost aplicată la o gamă largă de civilizații, inclusiv Egiptul antic, Grecia, și Roma, precum și societățile occidentale moderne. Lucrarea sa este cunoscută pentru accentul pus pe importanța factorilor religioși și spirituali în modelarea istoriei umane și pentru critica sa față de societatea occidentală modernă pentru materialismul ei și pierderea valorilor spirituale.